[Verse]
George Bacovia era un poet cu capu’ vraiște
A lansat Plumb în 1916
O poezie cu un cadru funebru și trist
Care este înscrisă în curentul simbolist
Plumb titlu sintetic cu valoare de simbol
Motiv literar central, sugerând golul interior
Tema operei e senzația de-apăsare
Greutatea dintr-un spațiu-nchis, claustrare
Ce tare!
Şi-avem două strofe, practic
Poezia-i bazată pe paralelism sintactic
Că fiecare strofă începe cu verbul a dormi
Auzi, George, da’ ție ți-e somn când scrii?
De fapt, sugera somnul mortuar și avem
Cuvântul plumb de trei ori în fiecare catren
În plus, strofele au o punctuație identică
Și poezia e axată pe arta poetică
În operă se remarcă două paradigme
Două ce?! Două realități diferite
Prima e cu decoru’, realitatea exterioară
Şi-a doua strofă-i cu eul, realitate interioară
Omu’ meu Bacovia nu a scris de pomană
Dar a descris decorul cu termeni gen: cavou, coroană
Sicrie, flori de plumb și chestii mormântale
Care corespund cu eul, căzut în disperare
Poezia are verbe la imperfect: stam
Scârțâia, era, atârnau, dormeam;
Verbe statice la imperfect la început de vers
Care vor să sugereze negativism intens;
Două verbe la perfect compus și conjunctiv
Perfect-compus: am început, cojunctiv: să strig
Și-astea inspiră tot cele mai sumbre emoții
Dispersarea eului liric și-atmosfera morții
Morții lui. El știe, eu doar zic
Că poezia aparține genului liric
Are mărci lexico-gramaticale precum
Verbe la persoana-ntâi: stam, am început
Și adjectivul pronominal posesiv meu
Din structura amorul meu vai de-amorul tău
Apare spleen-ul, la simbolişti era plictiseală
Damnarea, angoasa permanentă, disperarea
Prozodia: măsura fixă de zece silabe
Eul e izolat, dar rimele-s îmbrățișate
Ritmul e iambic, alternând cu amfibrah
Amfibian? Ce? Ce-o să fac la bac?!
În concluzie, plumbu-i artă poetică, simbolism
Şi are două elemente care-o-nscriu în modernism:
Polivalenţa semantică și structura eliptică
Şi gata! Mai bine dădeam la fizică!