[Verse]
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
E-un text poetic modernist, e filosofic, plin de feeling
Nu strivesc corola de minuni a lumii
A fost publicat în volumul numit Poemele luminii
Apare-n anu-o mie nouă sute nouăşpe
Inspirat de principii estetice, filosofice
E artă poetică-n genul liric
Tema este crezul artistic
Și se pot recunoaște
Două tipuri de cunoaștere
Una din ele-i paradisiacă
Are metafora plasticizantă
E logică, rațională și țelul
Ei e să distrugă misterul
Cealaltă cunoaștere e luciferică
Pentru ăştia care n-au fost duși pe la biserică
Glumesc, e cunoașterea bazată pe mister
Și are metafore revelatorii, de fel
Lu’ Blaga cunoașterea asta
I s-a părut blană
Și-a adoptat-o! De ce-a adoptat-o?
Cre’ că era orfană
Titlul e metaforă clar?
Exprimă crezul literar
Al poetului și refuzul lui
Față de cunoașterea de tip rațional
Structura poeziei
Să moară frații
E-ntre poet și lume
Opoziția eu și alții
La cunoașterea paradisiacă avem lumina altora
Iar la cea luciferică, eu, cu lumina mea
Lumina altora sugrumă vraja, citez, pe bune
Pentru că misteru-i ucis prin rațiune
Da’ cu lumina mea ce faci?
Stai că citez!
Nu strivesc, nu ucid, sporesc, îmbogățesc
Enumerația ține-o minte:
Ochi, flori, buze, ori morminte
Reprezintă lumea vegetală
Lumea umană și sentimentală
Și lumea morții
Da’ o știm cu toții
Misterului se dă ocol
Prin cuvintele-simbol
Care sunt, care sunt?
Sunt care mai de care!
Nepătrunsul ascuns sau taina nopții
Sau întunecata zare
Prima strofă elogiază misterul
Creația-i un act universal
Ultima strofă-i simetrică
Cunoașterea fiind la final
Un act al iubirii, fiindcă
Eul liric simte
Citez: căci eu iubesc
Și ochi și flori și buze și morminte
Ca element de prozodie, este evident
Avem vers liber și ingambament