[Verse 1]
Roman tradițional mitic obiectiv:
Baltagul care a fost scris
De Mihail Sadoveanu
Și a apărut în anu’
1930… deci
E-un roman interbelic încadrat în genul epic
Și este realist deoarece prezintă autentic
Prin personaje și prin reperele spațiale
O monografie a lumii pastorale
Tema e călătoria
Și-avem motivul labirintului
Gheorghiță-i inițiat de Vitoria
De-aia e-un bildungsroman. Și tre’ să pui
La socoteală că în perspectiva narativă
Narațiunea-i la persoana a treia si e obiectivă
Cu focalizare zero și cu viziune din spate
Și mai e și heterodiegetică, frate!

[Hook]
Dacă ești rău, nu o să te bat
Dar o să te ard fiindcă am baltag!
Vezi pe unde stai și vezi cum o dai!
Vezi ce faci cu baltagu’ că o să te tai!

[Verse 2]
Titlul reprezintă arma crimei, dar
Reprezintă și instrumentul justițiar
Iar ca indici temporali
Reperele sunt luate din calendar (ortodox!)
Ca indici spațiali găsești
Satul Măgura Tarcăului si satul Cristeşti
În zona Dornelor și a Bistriței
Unde se vindeau oi și se făceau bișnițe
Romanu-i structurat în 16 capitole
A scris mult Sadoveanu, bravo lui!
În raport cu tema, ele pot fi grupate
În trei părți. Partea-ntâi
E constatarea absenței și pregătirile de drum;
Partea a doua: căutarea soțului dispărut;
Partea a treia: găsirea celui căutat
Înmormântarea și pedepsirea celor prinși în fapt

[Hook]
Dacă ești rău, nu o să te bat
Dar o să te ard fiindcă am baltag!
Vezi pe unde stai și vezi cum o dai!
Vezi ce faci cu baltagu’ că o să te tai!
[Verse 3]
Nechifor Lipan a plecat să cumpere oi
Da’ din păcate n-a mai venit înapoi…
Și nevastă-sa, Vitoria, își visează soțu’
În ipostaze dubioase-n care părea c-a dat colțu’
S-a dus la baba Maranda si preotul Dănilă
Și-a ținut post negru 12 sâmbete, sperând să vină
Da’ tot nu s-a-ntors… și-atunci și-a dat seama
Să se duca la Bistrița, să se roage la Sfânta Ana
Ca să-i lumineze mintea, apoi la Piatra Neamț
Să anunțe dispariția și să facă un bilanț
Cu toate întamplările, să-nceapă cercetările
Da’ din păcate, n-au ajutat-o, și-au luat-o frustrarile
Așa c-a plecat cu fi-su, Gheorghiță, să-l caute
Și-au luat și un baltag cu ei… așa, să se apere
Au plecat pe drumu’ pe care Nichi l-a urmat
Și să vezi, frate, ce s-a întâmplat! (ce?)

[Hook]
Dacă ești rău, nu o să te bat
Dar o să te ard fiindcă am baltag!
Vezi pe unde stai și vezi cum o dai!
Vezi ce faci cu baltagu’ că o să te tai!

[Interlude]
Între localitatea Sabasa și Suha, traversând pasul Stănișoara
A fost găsit trupul neînsuflețit al unui oier pe nume Nechifor Lipan
Revenim cu mai multe detalii în următoarea strofă…
[Verse 4]
Erau doi oieri. Nichi le-a vândut oi
Și-au plecat toți trei prin cârciumi până când au rămas doi
Nechifor unde era? Ia-l de unde nu-i!
Au rămas doar Calistrat Bogza și Ilie Cuțui
Acești doi oieri deveniseră brusc boieri
Stăteau în satu’ Doi Meri… treaba stătea în doi peri
Că cică au cumpărat oile fără martori sau acte
Vitoria și-a dat seama că e ceva putred în spate
S-a dus în localitatea Sabasa și l-a găsit pe Lupu
Câinele lor… care a-nceput să zgurme pământu’
Și le-a arătat într-o râpă oasele lui Nechifor
Craniul său avea o lovitură de baltag priviți-o!
Vitoria face înmormântarea lui Nichi și îi invită
Pe prefect, pe Cuțui și pe Bogza, la o adică:
Gheorghiță aruncă baltagul, câinele sare la gât
Bogza își recunoaște vina fiind pe moarte… și atât