[Verse]
Text poetic modernist de Ion Barbu, gen:
‘Riga Crypto si lapona Enigel’
Face parte din ciclul ‘Uvenderode’, deci
E din volumul ‘Joc secund’ 1930
Aparține genului epic, ca specie-i baladă
Tema e inițierea, în ideea să se vadă
Incompatibilitatea dintre fenomenal
Și fantastic, iar ca motive literare
Avem nunta, dar avem și roata
Avem și soarele, și ciuperca… și gata!
Iar la compoziție și limbaj poetic avem
Formula epică, gen… și ni se dă un semn:
Naratorul creează cadrul baladei narate de menestrel
(De ce?) Fiindc-așa vrea el!
Tipul compoziției: e-o baladă în baladă
Și narațiunea e un spectacol, madăfakă!
Spectacolul presupune un auditor
Iar auditorul e naratorul … lol
Avem un moment prielnic inițierii
Adică spartul nunții iar v-ați spart la nuntă?
Avem și o scenă, adică în cămară
Și nu în ultimul rând, o indicație regizorală:
Aceasta este ‘zi-mi-l stins, încentinel’
Yea… Riga Crypto si lapona Enigel
Cu următoru’ vers o s-o supăr pe diriga
Da’ Barbu a băgat ciuperci și l-a visat pe Riga
I se zice regele ciupearcă sau inimă ascunsă
Mirele poienii, pat de rouă, humă unsă
Așa apare în ipostaza-ntâi băiatu’
Această ipostază sugerează increatul
Este criptic, nonconformist, preexistențial
Virtual, și are un statut excepțional
În schimb, ipostaza a doua e degradată:
Pierde statutul de Rigă și intră-n realitate
Aici e luat la mișto, i se zice ‘piele cheală’
Sau ‘ciupercă crudă’… ce nașpa e la școală
Riga se izolează de ciclul naturii (de ce?)
Fiindcă vrea să se integreze-n altă ordine
E simbolul increatului, deci al eternității
Prin închidere trece de stadiul materialității
Adica depășește alterarea materială
Chiar și-n regnul său este o natură singulară…
Așa de singur că îl bârfeau bureții citat
Și se zice că-i ciudat fiindcă-i necopt citat
Se-nsoară cu soarele și iese din increat…
Așa intră într-un statut degradat
C-un destin comun al unei colectivități degradate
Și devine o ciupercă otrăvitoare, frate!
Ion Barbu a zis și de lapona Enigel
…da’ ce-nseamnă asta, nu știe nici el
Citez din Lapona: roata albă mi-e stăpână
Urgusită-n țări de gheață și sufletu-i fântână
Sper că doar sufletu’ și că nu-i panaramă
Lapona Enigel are ipostază umană
E mesagera ideii, e pe latură afectivă
Transhumanța pentru ea e-o experiență cognitivă
Citez: ‘toarce verdeață’… bine că n-o fumează
Ăsta-i un semn al senzualității ei… Hai, lasă!
Cică verdele e asociat cu vitalitatea
Adică trăiește viața la maxim turbata
E înzestrată cu intuiție (păi nu-i așa?)
Vrea să-l convingă pe Riga să renunțe la aventura sa
Ea nu-nțelege esența increatului, știi
Confunda somnul fraged și răcoarea cu umbra cărnii
Comunicarea dintre ei e pe cale onirică
Lumea lui cu lumea ei fiind incompatibilă
În concluzie, e un poem alegoric modern
La Barbu iubirea nu e miracol, e blestem!
Ion Barbu neagă niște tradiții literare:
Că Riga cu Lapona nu poa’ să se însoare
Nici măcar în lună, nici măcar în soare
D-aia devine o ciupercă otravitoare
Și am iesit!