[Strofa 1: Rashid]
Alergi după bani și uiți adevăratul scop
Uiți că timpul nu e tocmai tipul filantrop
În galop după lei, mașini și femei
N-apreciezi valoarea vieții, culoarea sau sensul ei
Te-ai mutat în centru de ceva timp doar pentru
Că dă mai bine când spui unde deții apartamentul
Ai lăsat tot în spate, ai renunțat la toate
Ai dat fata de cartier pentru fata de societate
Dar nu faci parte din lumea lor
Ce va desparte? Culoarea banilor!
Nu-mi dai dreptate, îmi spui că banii n-au culoare
Există oare preț în lumea ta pentru fiecare?
Există preț pentru sentimente rare?
Nu cred. Au fost călcate aproape toate în picioare
Se pierd printre bancnote verzi sau file de cec
Deci tu continui să joci rolul parvenitului perfect

[Refren: Alex Velea]
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Sunt doar hârtii…
O, nu, nu, nu
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Hei, tu, ar fi bine să nu pui preț pe hârtii
[Strofa 2: Phila]
Vezi cum lumea se schimbă, timpul nu stă pe loc
Iar o cameră într-un apartament la bloc
Devine neîncăpătoare
Pentru visele tale de om mare
Și pare incredibil, dar ai fost mereu așa
Însă începi să-ți conștientizezi vârsta
Începi ușor să pricepi
Că de undeva tot trebuie să-ncepi
Ajungi să fii încă un tip prost plătit
Și parcă mai aveai tu un amic
Și el la fel ca tine nemulțumit
Iar acum amândoi nu mai ziceți nimic
Că... ești în aceeași cameră, ce poți să mai ceri?
Ai vrea mai mult, dar tu ce oferi?
Obișnuit cu grija zilei de mâine, speri
Că azi n-ai nicio grijă, c-ai avut-o ieri

[Refren: Alex Velea]
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Sunt doar hârtii…
O, nu, nu, nu
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Hei, tu, ar fi bine să nu pui preț pe hârtii
[Strofa 3: Byga]
Pe zi ce trece, ne lăsăm conduși
Și parcă devenim tot mai supuși
În goana nebună după cât mai multe foi
Ghidați de idealuri chiar străine de noi
Indoctrinați că banii sunt răspunsul, ne trece viața, uitam și-ntrebarea
Aflăm târziu sau niciodată, că ei sunt doar un mijloc, nu însă și calea
Deschide ochii, vreau să te privești
Mai știi cine ești? Poți să te mai citești?
Concluzii regăsești între rânduri
Și-înc-o zi în calendar, te pune mai mult pe gânduri
Încearcă să cauți esența, să-nveți să dai
Ce primești și tu, apreciază ceea ce ai
Nu e târziu să te trezești din somn
Iar între un plafonat și-un parvenit alege să fii om!

[Refren: Alex Velea]
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Sunt doar hârtii…
O, nu, nu, nu
Tre’ să știi, orice-ar fi
Să nu pui preț pe hârtii
Hei, tu, ar fi bine să nu pui preț pe hârtii