[Intro]
Așa ca un fel de binecuvântare
Gorby

[Strofa 1]
Două mii, două mii, două mii
O iau razna, razna, razna
De ce orfanii ăștia tot trag de pe mine în loc să-și caute casa?
Sunt tabula rasa în situația asta
Lumea mă tot minte, eu cu cine-mi împart masa?
Lucru amuzant pe care l-am observat e că dacă-mi pică bine atunci lor le pică fața
Și nicio masă fără rugăciune
Frații mei, ne iubim, toate alea bune
Nimeni nu-i pe bune
De-aia îmi țin treburile departe de lume
Pentru că viața e grea și pentru că lumea-i rea
Și cum pula mea să fiu dacă am crescut în ea?
Cu o mână în sicriu și cu un picior în iad
Și o gură care-ți zice să iți vezi de pula ta

[Strofa 2]
(Îi dai?)
Două mii, două mii, două mii
O iau razna, razna, razna
Rămân modest la franzela mea în timp ce fraierii ăștia se laudă-n firimituri
Și chiar îmi pare rău, da ăsta-i adevaru'
Chit că unii zic că da, chit că unii zic că nu
Chit că unii zic că-s fraier, chit că unii zic că-s cool
Chit că unii zic că-s fals, chit că unii zic că-s true
Prea multe zvonuri, prea puține adevărate
Toți zic ceva, de-aia valoarea vorbei scade
Viața unui tânăr care vrea să facă bani
Navighez printre droguri și aparate
Camete și rate, vorbe aruncate, femei denaturate
Oameni care te lasă pentru o combinație...
Care după nu le iese, apoi îți spun "Scuze, frate!"
[Strofa 3]
Ha, două mii, două mii, două mii
O iau razna, razna, razna
Încerc să nu înnebunesc
Fiindcă ăsta e un joc și sunt prea bun ca să ies
Și eu sunt un credincios, da-mi bag pula în ce crezi
Și pe oriunde mă duc e un drum cu unic sens
Nu pot să mă-ntorc, da' n-o să mă amăgesc
Doamne, prea amare zilele, zilele
Înconjurat de oameni care nu-mi vor binele
Înconjurat de femei pe care nu le iubesc
Apăsat de gânduri care încet mă stăpânesc
Știu că nu-i ușor, da' tot o să reușesc