Dedesubtul tălpii noastre
Ei s-adună ca să joace
Dedesuptului jiană
'nsingurarea le-o preface
'n salbă de-argint şi mărgele
Mortul nostru dănţuieşte
Suflet comun şi de foc şi de apă moartă
Joacă-i în jur Jiana celor ce n-au fost să fie

Oglinda lumii-i vie
Poarta sa e pustie
Ţesătura dintre lumi descoase
'n tainice prinoase
(duhuri) de prin ochiuri friguroase
Se desprind din pânză

În Jiană curge focul
Dănţuieşte cu sorocul
Cuget de piatră i-e starea
Mortului ce-nghite marea
Spre-a o-nfiinţa în cer

Înspre cer desfac potecă
În văzduh ce-nghite stele
Duhul celor stinşi s-aprinde
Ca un cerc de fier fierbinte
Mortul dănţuieşte!
Inima-i plesneşte!

În pas de moarte ne ridică
Din al nostru trup-ţărână
Spre-adâncimi înalte-n mâna
Zeului-quasar, în mână

Luminează-n somn darul de vecie
De-a vedea prin tunel de trecută pânză
Dă să-mi crească-n ochi un milion de aripi
Şi în aripi zece mii de ochi

Să văd cum toate lumile
Îşi aprind deodată bezna

Să văd cum toate lumile
S-prăpădesc în caznă!

Dedesubtul tălpii noastre
Ei s-adună ca să joace
Dedesuptului jiană
'nsingurarea le-o preface
'n salbă de-argint şi mărgele
Mortul nostru dănţuieşte
Suflet comun şi de foc şi de apă vie
Joacă-i în jur Jiana celor ce n-au fost să fie