Om la lună
Postumul stâng
[Vers 1]
Ce mai faci tu, unde te-au ascuns
De când cu acul n-ai mai împuns?
Ce mai faci tu, unde te-au ascuns?
Te-am așteptat și azi și ieri
Dar n-ai venit peste tăceri
Dar n-ai venit peste tăceri

[Vers 2]
Cu trupul greu, înfipt în lemn
Să mă mai tem, să nu mă tem?
Din ochi fixez un punct bizar
Din buze și imaginar
Iar limba-n patru zări s-a dus
Din ce s-a spus și nu s-a spus
Genunchiul stâng e stâlp sublim
Cel drept mi l-ai pierdut puțin
Și ce-a rămas din mine-acum
Sunt degetele pe-un postum

[Vers 3]
Și spune-mi ce mai faci, mai știi?
Mai știi când noi eram beții?
Când te-apăram și n-apărеai
Pe cerul ce dеs îmi erai
Pe cerul ce des îmi erai
[Vers 4]
Copilă cu ochi și mâini reci
Să pleci acum, acum să pleci
Și de-oi veni, de te-oi chema
În gânduri sau altundeva
Să știi că-n mine crește-acum
Un foc din vreascuri de alun
Ce va spăla și va usca
Din mine și altcineva
Și nu mi-e frică să te văd
Mi-a fost demult, când eram surd
Dar nu mă tem acum deloc
Căci sunt trecut prin vers și foc
Am să mă nasc și-am să iubesc
Să cresc, să mă rostogolesc
Frumos și viu și palid sunt
Sunt gata să primesc curând
Prețul de-a fi cu tine-n gând