Om la lună
Cute
Ce de forme ciudate capătă chipul tău
Îmi spuneam - ce pierdută, privindu-te din ecou
Mă gândeam - ce de umbre face peretele-ăsta nou
Ce de vieți și ce lupte s-au dus aici între bine și rău

Ce privire pierdută ți-am găsit rătăcind

Și ce forme ciudate mi-ai dat să îți potrivesc
Și surâs din suspine, să-nvăț să-ți înlocuiesc
Ce de umbre uitate în camera de zi
Și ce de urne pe poliță te-au tot așteptat să vii

Ce privire pierdută ți-am găsit rătăcind
Și ce schelet chipeș, din dulapul tău am văzut ieșind

Și câte cute-ai păstrat de demult
Și cât ți-a fost dat să stai ascunsă
Și câte linii a trebuit să-ți netezesc
Și ce uitare nepătrunsă
Și ce de colți ascuțindu-se am întâlnit
Și ce de frică de moarte
Și ce prăpastii am ocolit
Și tot așa mai departe
Și tot așa mai departe

[Instrumental]
Și câte cute-ai păstrat de demult
Și cât ți-a fost dat să stai ascunsă
Și câte linii a trebuit să-ți netezesc
Și ce uitare nepătrunsă
Și ce de colți ascuțindu-se am întâlnit
Și ce de frică de moarte
Și ce prăpastii am ocolit
Și tot așa mai departe
Și tot așa mai departe