Om la lună
Nespuse
N-ar fi prima oară când ne-mpiedicăm de timp
N-ar fi prima oară când cuvintele se sting
N-ar fi prima oară când n-am să știu ce să îți spun
N-ar fi prima oară, de-ar fi doar ultima de-acum

Cum ar fi să mă lași să-ți spun totul dintr-o suflare
Să trag puternic aerul în piept chiar acum
Și să fac cuvintele să iasă, care mai de care
Așa pe nepusă masă

Limba să învețe să se dezlege, așa cum o făcea de mult
Când spusul era literă de lege
Și ochii să stea larg deschiși și fruntea sus să stea
Așa cum făcea cândva

N-ar fi prima oară când ne-mpiedicăm de timp
N-ar fi prima oară când cuvintelе se sting
N-ar fi prima oară când n-am să știu ce să îți spun
N-ar fi prima oară, de-ar fi doar ultima dе-acum