[Intro]
OMG traian
Aoaaaao
Aoaaaao
Aoaaaaaaa

[Verse]
Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare
Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!
Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate
Și pe toți cе-n astă lume sunt supuși puterii sorții
Deopotrivă-i stăpânеște raza ta și geniul morții!

Și chiar dacă sunt genial
Tot nu pot să mă compar
Tot rămân un animal
N-o să mai sufăr
Iaaaa iaaaaaaaaaaaaaaaaaAAAaaaaaaaaAAAaaaa
N-o să mai sufăr
Iaaaaaaaaaaaaaa aaa A A... A A A A A A A A A
AaaaaaaaaaaaaAAAaaaaaaaaaaa