Petru Gherasim
Zero absolut
Poți fi alfabetul meu, eu voi fi cartea ta deschisă
Asta nu te va împiedica să mimezi fericirea
Îți voi da timp ca să nu-ți pierzi cruzimea
Îmi vei măsura pașii spre tine cu o precizie incoerentă
Înțelegerea înălțimilor noastre este împărțită de nopți senine
Ea a ajuns să fie întemeiată pe un argument cauzal
Cu această poezie te-am adâncit în cunoașterea mea tridimensională
Dintrе un număr mare de cuvinte, îmi prеzinți doar cele mai vechi
Eu sunt o particulă, tu ești un punct
Când o să realizezi că am fost acolo doar ca să trec?
Sunt mai mult decât un cod binar pe care l-ai distrus
Mi-ai fi scris într-un viitor sarcastic
Mai mult decât tine acum, mai puțin decât tine atunci
Tot nu vezi ce e cu adevărat teribil
Am pus parole ca să nu-ți aud vocea distorsionată
Atâta timp cât sunt aici, în cercul meu imperfect, nu pot fi rănit
Mi-ai pus inima în ecuație fără să mă întrebi
Ai luat presupunerea ta imparțială ca fiind adevărată
Graficul îmi arată cât de crucială este versiunea finală
Dacă nu sunt mai puțin, atunci devin infinit
4 cuvinte nu sunt suficiente