E amuzant cum lacrimile devin o obișnuință
Pentru că eu
Am fost un copil pe care nu l-ai iubit
Nu mă poți răni, chiar dacă ești adult
Am fugit de tine, chiar dacă nu știu cum

M-ai făcut să plâng fără să vorbești
E ca și cum m-aș întoarce în vremuri trecute

Valurile mării
Te-au îndepărtat de mine
O să caut întrebarea
Să nu uiți că mai trăiesc

Lasă-mă să văd ce e
Ura din ceață nu se va mai ridica
Poate vrei să-ți reduc tăcerea
Eu nu mă pot calma, sunt așa

Căci poate un trecut identic
Ne-ar fi ținut mult mai aproape
Dacă m-ai fi salvat din negru
Existau o mie de șanse
Și durerea sе desparte
Încet doar еu pot să o mai aud
Cum alină singurătatea
Să îmi șoptească în ureche
Cum depărtarea ne-a trădat
Privește seara cerul, te rog
Și conectează încă un gând
Telepatia nu ne ajută
Nu a trecut pe aici până acum
Dar trăiesc povestea asta
Într-un conștient din capul meu
Până uit, dintr-odată
Că n-a fost nici măcar sfârșit
Ca să repet un început