Petru Gherasim
1991
E prea frig, nici măcar nu mai plouă
Atât de trist, doare, e roșu
Tragedia nu ascultă vântul
Pentru că vântul ăsta e un demon, nu are destin
Se transformă în nisip

Ceață păzitoare, ploaie călătoare
Soarele nu mai are energie, este aproape mort
Furtuna împinge totul înapoi
Și parcă nu se mai termină

Oricum totul va deveni ciudat
Nimeni nu va mai iubi
Nu va mai fi vreodată cald
Nimeni nu se va mai încălzi
Oricum totul va deveni mort
Și roșul va avea amprente pe viață

Este prea frig, îngheață oricе stare
Nu se va calma, nu se va ridica
Când nu putеai să dormi, era greu
Plângând la volan în timp ce mașini traversează poduri
Prea rece, deja s-a dus
S-a dus, s-a dus, s-a dus
Pur și simplu s-a dus