Vlad Dobrescu
Emcee
[Carbon]
Sunt un [MC…] pe care l-a dat Berceniu’
Ce pune pasiune şi raţiune în domeniu de peste-un deceniu
Producţii fenomenale, construcţii mentale;
Gândesc edificii monumentale ca Marele Zid Chinezesc
Instrumentale-n timpane, gânduri letale cad pe dale
Ţin strada-n picioare, tre’ să-nveţi să dai la pedale
Mulţi caută influenţe că nu-s în stare, da’ vor rafale d-aplauze
Da’ ştii ceva fraiere, nu-s ale tale!
Vezi, nu-i chestie de câte dicţionare studiez
E despre ce experimentez ca om şi redimensionez ca artist
Închis într-un bloc comunist, totuşi deschis la minte
Să pun în pix cuvinte pentru generaţia X
Şi când inspiraţia vine, prind aripi ca Pegas; scot agenda
Legenda-ncepe de la Alfa la Omega
De la răsărit ca Mecca la “Apus de soare” ca Ştefan;
Maeştri de ceremonii ce dau bine, de-ţi pică mecla!

[Vlad Dobrescu]
MC-ii-s o specie rară
Cu steaua-n frunte ca Che Guevara
Cu steaua-n frunte ca Steaua în vara
Lui ’86, când am câştigat finala
Şi-n stare să mişte mulţimea
Să facă să dărâme sala cu rima şi flow-ul
Vocea fiind o sabie mai puternică decât stiloul
Şi o ardem la fel ca Socrate
Punând întrebări incomode pe străzi aglomerate
E important să ţii beat-ul aproape ca pe-un frate
Dar cuvintele şi rimele, tine-le, minte primele
Mâinile, ţine-le sus! Fiindcă avem nişte idei de expus!
Nu cenzurăm stările, de-aia albumele
Au avertismente pe ele ca ţigările
E viaţa-n diverse ipostaze
O construcţie complexă a frazei;
Rimele simt că nu impresionează
Degeaba speri, n-o să mai fie la fel
Eu şi cu-ai mei am dus această artă la alt nivel
Respect pentru celelalte elemente
Fiindcă-s interdependente
Şi toate se completează excelent
E Valoare în fiecare şi acuma ştii
Ce înseamnă calitatea de a fi MC