[Intro: Vlad Dobrescu]
Ayo
Ăștia ne omoară pe capete aici
E un adevărat genocid
Nu mai e nicio combinație

[Verse 1: Vlad Dobrescu]
România nu-i o țară, e o fiară periculoasă
Tu-i strigi să se trezească. E trează și mă vânează
Fără pauză. Simți pericolu' plutind în aer
La spital îți iei boli, la poliție-ți iei bătaie
Și n-ai decât să taci, să-ngroși rânduri de daci
Ortodocși mândri că-s săraci și proști
Nu că mă dau deștept, dar singuru' tău drept
Rămas e un bocanc drept care te calcă pe piept
În timp ce semenii te sapă e tradiția
Citești zi de zi-n ziar că ți-a umilit părinții iar
Spuneam că-mi pun ceva-n mâncare sau în apă
E otravă, situația-i gravă, ar vrea să crap în grabă
E panică, e geană pe banii pe care-i fac
Tre' să-i bag la bugetu' de stat, de unde probabil
Deja a aranjat un alt jaf ca să-i sugă
Copiii ei preferați fără obraz, cu mâna lungă
Nu mai e de glumă, frate, nu mai e de joacă
Justiția-n prezent e doar un nume de țigancă
Și nu-s în siguranță, mă simt ca o țintă
Pe bune, cred că România vrea să mă ucidă. Îți zic!
[Chorus: Vlad Dobrescu]
Nu știu de ce vrea să mă lase fără puls
Ceva ce-am făcut sau ceva ce-am spus
Poate doar de frică să nu fie părăsită
România vrea să mă ucidă!
Să fug sau să lupt, habar n-am cum fac
Cert e că trebuie să scap cumva
Populația-n curând egală cu mulțimea vidă
Că România vrea să ne ucidă!

[Verse 2: Deliric]
Am trecut împreună prin atâtea, îți zic
Că te-am crescut de mică, acum te știu de frică
Mulți profită, tot pe mine mă închizi
Încă te iubesc, dar parcă vrei să mă ucizi
Și dacă-ți zic în față, îmi iau bătaie-n piață
Sap după secrete, nu știu dacă scap cu viață
Simt că-mi pierd capul, tu încerci să mi-l apleci
Ți-ai trimis criminalii după mine-n '90
I-ai îmbrăcat în mineri, dai în noi de tineri
Mi-ai dat să beau de mic, mi-ai dat legale-n cartier
Mă vrei fără carte, mi-ai lăsat profii săraci
De frică să nu-nvăț câte combinații faci
E ca un film de acțiune, dar ai tăi din facțiune
Cu orice infracțiune sunt mult peste ficțiune
Și-i lipsit de rațiune că nu suporți zăduful, dar’
Ți-ai vândut pădurea, e o minune că mai suflu
I-ai obișnuit cu pufu,' da' ești alergică la noi
Mă tratezi ca pe-un gunoi când sun la 112
Dar pân-ajung pe targă o sa fiu mort oricum
Sunt 30 de ani de când salvarea e pe drum
[Chorus: Vlad Dobrescu]
Nu știu de ce vrea să mă lase fără puls
Ceva ce-am făcut sau ceva ce-am spus
Poate doar de frică să nu fie părăsită
România vrea să mă ucidă!
Să fug sau să lupt, habar n-am cum fac
Cert e că trebuie să scap cumva
Populația-n curând egală cu mulțimea vidă
Că România vrea să ne ucidă!