Vlad Dobrescu
Fara panica
[Intro: Faust]

E Nechifor la bitan
Faust în cască, în caz că, n-ai reținut



[Verse 1: Faust]

Iar am stat prea mult la birou, am dureri de oase
Cearcăne cât casa, c-am scris și-am tras pân' la 6
Multe filme șterse, dar și unele rămase
Poate c-am și plans ieri, da'-am și râs c-am și-amintiri frumoase
Dacă, dacă nu te-ntreb nimic, e că-n mine s-au strâns
Întrebări zeci la care nu-mi mai caut un răspuns
M-amuz simțind că știu că mai vin multe pe parcurs
Te las să judeci și să-nțelegi tot ce am de spus
Asta înseamnă deci că nu mă supun dac-ai presupus
Nu mă supăr dac-ai ceva demn ce ne urcă mai sus
Cât am energie Doamne, cât am minte, cât mai suflu...
Pofta mă ucide să scriu, dau ploi acide ca sulfu'
Mă topesc instant între culori, în întregu' lor
Găsesc comori, le deschid, mă deschid și pe interior
Poate mă crezi credul, gen "Ai o poveste? Vinde-i-o"
Nu mă minte nimeni, hai să afli ce-am în minte yo:
Multe imagini pe orbită, notez fără margini
Am lipsă de iod in tiroidă, fața ta-i de tir lovită
Când las amprenta întipărită în acest tipar...
Să vezi ce tip de om sunt, dar și ce tip par
S-unu care pierde zile-n casă, nopțile pe-afar'
S-unu care crede-n adevăr și se pișă pe bani
S-unu care vede zilnic ceru' și senin și palid...
Toate mă învață zilnic să trăiesc tot fără panică


[Chorus: Faust & Vlad Dobrescu]

Fără panică, merg pe drumul ce trebuie să-l bat
Sunt sălbatic, da-n același timp stau mereu drept, ca un soldat
Când mă pun pe sortat idei, dau spre fractu' și sor'ta
Dar pân' la ei tot eu mă bucur primu' de-orice rezultat
Fără panică, nu aș vrea să te simți insultat
Că ies afar' din beznă, parcă sunt monștrii tăi de sub pat
Și m-așez pe track, zilnic zic că trebuie s-o dau
Cu marfă bună, până-ntr-un final ajung sold out, fără panică



[Verse 2: Vlad Dobrescu]

Lumea zice că de ce ți-e frică nu scapi, dar nu-i adevărat
Mie de tot ce mi-a fost frică până acuma, am scăpat
Tot ce apare-s calm, nu degeaba mi se spune Escobar
Este doar un alt obstacol peste care tre' să sar
Numa' că tot ce vreau să trag pe nas, e aer proaspăt
Nu dau prea mult timp pe bani, e o combinație proastă
Ce să obțin, mașină cu șofer? Poftim!
Sosește-n 8 minute Costy într-un Volkswagen Golf Gri
Ce-i drept din rap trăiesc de azi pe mâine
Dar nu regret, e clar că trebuie să-ți câștigi o pâine
Dar să-mi petrec diminețile cu dinții clănțănind de la cafea
Grăbit s-ajung la un job nașpa pentru cașhcaval, n-aș prea vrea!
Strămoșii mei fugeau panicați de lei
Contemporanii aleargă după ei, calci pe cranii ca să-i iei
Și banii fac pământul să se autodistrugă
De-aia-s panicat, cu gândul c-o să ajung să le fiu slugă
Te-au ars pe față, ca pe Freddy Krueger când ți-au zis
Că tot coșmarul ăsta-i vis și dacă te-am contrazis
Flexezi brand-ul către mine, nu-i vorba de razboi
Nu-i vorba de ego, da-ți voi întoarce vorbele ca un ecou
Că se lovesc de mine, am învățat să nu-mi mai pese
Din contră cine nu crede, trebuie să mai cerceteze
Că spun doar adevărul, nu-i nimic prea complicat
Nu-i nici greu de înțeles, da-i mai greu de acceptat, fără panică


[Chorus: Faust & Vlad Dobrescu]

Fără panică, merg pe drumul ce trebuie să-l bat
Sunt sălbatic, da-n același timp stau mereu drept, ca un soldat
Când mă pun pe sortat idei, dau spre fractu' și sor'ta
Dar pân' la ei tot eu mă bucur primu' de-orice rezultat
Fără panică, nu aș vrea să te simți insultat
Că ies afar' din beznă, parcă sunt monștrii tăi de sub pat
Și m-așez pe track, zilnic zic că trebuie s-o dau
Cu marfă bună, până-ntr-un final ajung sold out, fără panică