Vița de Vie
Inimi surde
Se-aude din nou..

In armura lui, fantastic
Calarind un cal de plastic
Intr-o lume inundata de culori
Un copil striga pamantul
Insa vorba i-o lua vantul
Si fugea cu ea aiurea printre nori

Nimeni nu-l aude
Inimi surde

Aprinde culori, zbori..

Pe pamant, cersind culoare
Unui asfintit de soare
Invartindu-ma aiurea, prins in sfori
Sunt omul de azi care-alearga spre maine, fara niciun ieri
Si strigatul meu e un urlet de caine

Nimeni nu m-aude
Inimi surde
Intre doua secunde spune-mi simplu
Ca nu sunt singur

Sunt doar un copil ratacit printre vise
O carte lasata cu pagini nescrise
Un castel de nisip intr-un mijloc de mare
Singur, doare