Mihai Eminescu
Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic

El veni, copilul mândru
Călărind pe-un papagal
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ

Puse-o floare-atunci-n arcu-i
Mă lovi cu ea în piept
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte