Mihai Eminescu
Stelele‑n cer
Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier

După un semn
Clătind catargele
Tremură largele
Vase de lemn;

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori

Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere
Vecinică trecere ­
Asta e tot...

Până nu mor
Pleacă-te, îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
Floare de crâng
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se stâng

Orice noroc
Şi-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc