Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici
Să ne iubim cu dor
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perеchi
Acele zâne cе străbat
Din timpurile vechi

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ