Mihai Eminescu
Din noaptea
Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg
A vieţii noastre desmierdări
Şi raze din amurg
De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus —
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus
Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini
Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvînt
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormînt