Mihai Eminescu
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit
Azi o vedem şi nu e

Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă