[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Eram unul dintre puştii care transportau
Materialu' tău preferat, ca savanți, postau
În fiecare seară, cu tovarășii pe-afară
Și iarăși, a doua zi pare la fel cu cele anterioare
Mă doare la pulă, vreau parte din toate, n-am răbdare, e grav
Că dacă nu mă bat, m-aşteaptă o viață de sclav
Așa gândeam mai demult, nu ne gândeam foarte mult
De parcă nu aș avea nimic de pierdut
De parcă tot ce mai lipsea în orașul ăsta plin de praf
E încă-un kinder praf, neintegrat, care vinde praf, neîncetat
Profit neimpozabil, garantat, de-aia e greu să te oprești, odată ce te-ai apucat
Da' față de cumpărător, ai un viciu mai grav, bani pe degeaba
De fapt, nu chiar, că noaptea stai treaz, aşteptând
Jandarmi, să vină de dimineață cu-un mandat
Tre' să fii gata de plecare devreme
Libertatea atârnă-n talere grele
Pe același cântar cu gramele, vere
Eu nu-s gata să zic "La revedere! "
Și să dispar pentru o vreme
Separat de lume de bare de oțel
Da' acum mi-e clar că trebuie s-o ard altfel
Că sunt departe de-a fi laș, departe de-a fi vreun fraier
Da' totuși, prea finuț pentru pârnaie
Și-acum ocupația mea e să strig „Ridica-ți mâinile-n aer!”
Da' nu-i un jaf, de altfel, la fiecare vers dau câte-un giuvaier
Şi-s încă liber, sperând ca asta să nu se schimbe
Că istoria se repetă ca un disc vechi
Viitoru-i incert și te surprinde
Ce vine, nu știe nimeni, de fapt
Da' măcar acuma știu ce vreau să fac
Când o să vină
[Strofa 2: DOC]
De puștan, pe picioarele mele, ca păru' de pe gambe
Munceam, scriam, spălam, zilele negre, nopțile albe
Ziceam că muzica-i un ocean, doar trebuie să-noți, frate
Diferite stiluri, graur, braț, și te-ai întors, spate
Vedeam cum în mainstream, devine-un chin
Când rechini vin, gândeam, facem ce știm
Ne liniștim, nu ne chinuim
Da' încet-încet, viitoru' devine din cert, incert
Nu ține să pierd, încerc
Când nu vine, sincer, încerc
Să nu plec de-acasă iară
Pentru bani, să trag pe-afară
Nu suport îmbrățișări de-aeroport, "pa-pa" de gară
Da', zilnic o ard cinic, păcat de morții tăi de țară
Că nepoții tăi, s-au jucat de-a hoții, gen în scară?
Și-au ucis o bătrână, din greșeală
În greșeală, asta nu-i ordine socială
E-o societate ordinară, care tot cazu'
Banu' face legea, ca Mihai Viteazu'
Ca să uit, îmi fac un cui
„Vine legea, hai, tirează-l!”
Aștept ce-o să vină
Că totuși am o viață plină
Am o fată isteață, fină
Vreau încă un album pe piață, fine
Vreau un puști, despre care să mă laud ca-nvață bine
Țin capu' sus, și-mi văd drumu', e chiar în față, bine
Am plecat!
[Strofa 3: Deliric]
Mi-aduc aminte când credeam că totu-i simplu
Și-a trecut timpu', și Toto-i singur
Mă simt stingher, cu frați aproape
Mi-e greu să fiu sincer, prefer să tac, vorbesc prin fapte
Că stau treaz în fiecare noapte, cu ochii-n tavan
Că tata are nevoie de bani, îmi trebuie un plan
Am 26 de ani, o ard cu aceiași golani
În buzunar cu aceiași gologani
Pietrele din șosea, acum sunt bolovani
Și mi-e greu să țin mâna pe volan, să merg drept
C-aş pune mâna pe trancan, mă doare-n pulă ce-i corect!
Și, uită tot ce-am zis, uită tot ce am scris!
De-aici scapi ori tu, ori io, mă doare-n pulă ce-am promis!
C-asta-i granița dintre vis și coșmar
Un abis la hotar, purtat de Styx în aval
Și-ajung fix p-alt mal,soto, nu recif de corali
De-aia, doar când pun mâna pe pix, sunt normal
Și scriu ce-mi zice inima, și uit ce-a fost
Si-aştept ce-o să vină, c-altfel n-are rost
Și-astept răspuns de la Dumnezeu
Când ochii băiatului meu o să zică:
„Te-nțeleg, tată, c-a fost greu!”