[Verse 1]
Am scris versuri cu sânge, da' din greșeală
Am șters cu lacrimi de înger și-a rămas foaia goală
Și-acum foaia plânge, îi e dor de cerneală
De silabe când accente cad pe vocală
Iau alta coală, curge sudoare din peniță
Gânduri, ies sub soare din temniță
Orgoliul lasă masca jos de actriță
Ambrozie vie de vița învie simțuri din ființă
Și-ți zic cât de clar se poate în mine le-ard pe toate
Că sunt bine, că sunt rău, că-s pe vine, că-s pe coate
Nu pot să las deoparte, că sunt unul dintre gloate
Tripate pe profit, tripate că trăiesc jumate
Că sunt unul dintre ei, sunt unul dintre zei, care-s orbi
Care scot cu ciocuri de metal, care sorb
Sânge viu, și-mpart un pământ mort, ca pe tort
Măcar eu unu nu-s de-acord!

[Verse 2]
Orașu-i un mare bal mascat, umblu deghizat
Văd viitorul printr-un bol de cristal spart
Mă face distant, mă face sa scot ghearele din start
Să-mi ascut colții, ascunși după măști de fier ca roboții
Hoți cu toții, privim neputincioși ca idioții
Cum ne furăm copilăria ne privam de-emoții
Lacăte la zăvor din spatele porții, nu las pe nimeni să intre
Ascuns după sarcasm și cuvinte, cinism
Cât cuprindeInima-i subjugată de minte, te minte
Până rolul te prinde într-o piesă de teatru proastă
E piesa noastră, mâzgălesc rolul vieții mele cu pastă
Că-s scenarist, regizor, producător și artist
Compozitor pentru fundal sonor și cascador la risc
Am scut de fier, otravă-n plisc, ce-asculți
E ce am scurs din el, otravă-n disc

[Verse 3]
Sunt fraze pe care le scriu greu, nu prea îmi deschid sufletul mereu
Am învățat ca suferi tu sau superi tu pe altul, eu
Închid în mine tot, știu că-i prost, știu că pot să pun stop
Știu că pot să scot să nu le îngrop, sunt gata să urlu
Cu voi, sunt unu cât doi, personalități multiple le pun pe foi
Le rup apoi, le scriu din nou, le arunc în foc
Le scriu cu un stil nou, le scriu la fel cu-n alt stilou, le scot din foc
Las' că le sting eu, oricum sunt foi la indigo ce îngână ce-și zic eu
Cu vână, cu frică, ascultă cum pică