[Verse 1]
Ar fi atâtea de spus, măi tati, nu ştiu cum să-ncep
De mic am luat-o încet, încet în sus şi nu e vreun drum pe Jepi
Juma’ de viaţă aşa de high că din al meu pai sunt nori pe cer
Am făcut tot ce am vrut şi când n-am putut, am făcut gât
Acum am un nod în el, mă sperie frica, că n-am avut plăcerea
Sincer să fiu, Yamato striga, eu am preferat tăcerea
Că nu mi-a surâs să fiu doar unul dintre, am vrut să fiu acela
Strâmtorat de mulţi, am trecut printre, am vrut să fiu Magellan
Să calc unde nimeni nu a călcat ca Jean Luc Picard
Da’ ca s-o fac câţi bani am spart, în mod retard îi pun pe card acum
Nu-i mai toc, mai puţin DOC, e mai mult Vlad acum
Tu fată, piesa cea mai importantă, o să te bag pe album
Căci iată cum deodată viaţa mea cea libertină
A ajuns dictată, tată, de ce simt pentru maică-ta, pentru tine
Şi da, mă sperie văru’ viitor, dar îmi prinde bine
Că-s mai ok cu sine, aşa temător decât plin de mine
Zic...

[Chorus]
Egoist e omul de la Eva-ncoace
Iubeşte şi se dăruieşte tot pentru el o face
Simţirea mea vorbeşte, doar că raţiunea tace
Ştiu ... mintea mă minte, dar ce bine se preface

[Verse 2]
Eşti frica-mea... egoist sunt eu că nu-s mai mult de-un om
Am o casă, ai venit tu, rămâne să plantez un pom
Ce-ţi zic acum rămâne şi după ce dorm, ultimul somn
Ca să le spui şi a lor tăi pui de bunicul lor
Eşti frică-mea...
[Outro]
De ce nu dormi Eva?
Ai treabă?
Stai în picioare?
Te-ai ridicat singură?
Te-ai înecat?