[ Hodi ]
Spune-mi ce vreau să aud, că mă iubești mai mult
Până nu-s devorat de propiul gând și pierd ce am avut
Nopțile parcă sunt mai reci, mă simt străin
Și o ploaie spală rănile, dar plouă cu venin
Și apoi a apărut, primul meu înger pe pământ
Și a insistat și n-a murit, dar m-a rănit și l-am jignit
M-am răzbunat, l-am umilit, l-am strâns de gât și l-am lovit
Și apoi a dispărut că cică avem de suferit...
La nici un an a revenit, cu acelasi zâmbet, m-a topit
Și am acceptat întoarcerea știind că a fost tot ce-am iubit
Dar mintea iar s-a întunecat și totul s-a schimbat
Și ne-am rănit din nou prin vorbe, după care am renunțat
Iar inima... inima încă-mi tremura
Și am văzut acele ceasuri cum sterg ce-am creat
Nu mai e cert din nou, nu mai am sânge în stilou
Și un sfat mi-ar fi activ, oare când mă pierd de la ecou...
N-o să mai țin de lanțuri?
Gonesc suflete chinuite, am avut cu cetele
Și am închis ochii la termite
Îmi recunosc vinovăția, îmi cer iertare
Uite-mă, goleste-mi spiritul în iad, trimite moartea, ureste-mă
Și acum priveste în jur, vezi? E curat, nu mai e sânge
Blesteme mie, că am pus ură în cufere de înger
Sunt calit la vindecare și încă plâng de la durere
Eram sătul să-mi pierd lumina, eram sătul să pierd putere
Nu e totul metaforic, vorba vine, încă mă macină
Și n-o scriu să se prindă oricine sau să umplu o pagină...
Am iubit pân' la apogeu și apoi mi-am prefăcut orbirea
Am crezut că am control, dar eu m-am pierdut cu firea
Știam povestea, dar am omis capitole
Și am rupt file inutile ca să-mi fac din ele filtre
Rămân copil, n-o să mă schimb pentru nimic
Și-mi pare rău că nu sunt exact ceea ce tu ți-ai dorit