Rosa Balistreri
’A Pinnula
Sintiti, amici cari, chi vaiu a raccuntari
Un fattu stranu assai un fattu eccezionali
U fattu di sti fimmini, beddi comu li mammuli
Ca pigghianu li pinnuli apposta 'ppi campà

V’arricurdati aida, chidda di San Cristofaru
Scappata co francisi, ddu pezzu di figghiolu
Ca miniminigonna ora ca è riturnata
Parra ca er moscia, è tutta emancipata

A propriu l'autra ieri cu lilla s'ancuntratu
S’abbrazzanu spiannuci: Aida, unn'è ca statu?
Haiu statu ‘ndi la francia, cu me beddu francisi
M'arricriatu l'anima ca avi chiù di tri misi

Beni, ma dimmi, Aida, comi è co po capiri
Parrà dra strana lingua e ccu ddu straniu diri
Sapissi cara lilla, chi lingua cauda e fina
Ca usa lu me coccu pari na sirpintina

È veru, dimmi, Aida, ddocu ni ssu paisi
‘nvintarunu na pinnula ca si pigghia ogni misi
Pirchì quannu ritardanu li ospiti aspettati
Sunnu duluri stomacu ppi schietti e maritati

O lilla bedda cara, tu nun fari chiù vuci
U sacciu ca si ‘llicca pi certi cosi duci
Perciò ppi farti vidiri ti vogghiu beni assai
Na scatola di pinnuli, ppi tia iu purtai

Ora quannu si a tavula ccu lu to giovinottu
Iddu intra la cicara ‘ppo lassari u biscottu
Però ancora prima di mettiti a mangiari
Du pinnuli ppi subbitu a menu t'ha pigghiari

Allegri, tutti fimmini, vinni la cuntintizza
Approfittatavinni, mentri che c'è sosizza
Si diggirisci subbitu, a panza nun s'abbutta
Sta prudigiusa pinnula sia biniditta tutta
Sta prudigiusa pinnula sia biniditta tutta