Concluzie

[Strofa 1]
Așa cum am spus, nu mă tem de concluzii
Și nici de premize, doar de urmări
Când timpul măsoară cu arii păcatul
În el e sentința nu-n judecător
Și starea rămâne la fel de albastră
Patimă noastră curge-nainte
Căci vremea nu iartă nimic din ce este
Nici chiar adevărul ascuns de cuvinte

[Strofa 2]
Păstrez încă gust de pretins filozof
Dar urmă mi-e ștearsă de mâine în urmă
Iar eu, că un miel nematurizat
Renunț la cornițe și mă-ntorc în turmă
Dar să fim înțeleși, nu e loc de confuzii
Nu-mi place să văd că se-apleacă spinări
Și nici nu mă tem, cum am spus, de concluzii
Și nici de premize, doar de urmări