[Strofa 1]
Cum aș mai putea să-ți cer să eviți minciuna
Și să mă scutești de ea pentru totdeauna
Cum de tot ce mi-ai promis nu se-nfăptuiește
Și mă lași neîmplinit, căutând orbește?

[Refren]
Cum să mai sper într-o lume mai bună
Dacă limită nu-i între bine și rău
Și cum să mai cred, resemnat, în minciună
Nu-i totuna să fii osândit ori călău?

[Strofa 2]
Cum de nu m-ai înțeles fără greutate
Că m-am săturat să sufăr până peste poate
Cum de nu te-ncearcă încă nicio remușcare
Și cu violență calci totul în picioare?

[Refren]
Cum să mai sper într-o lume mai bună
Dacă limită nu-i între bine și rău
Și cum să mai cred, resemnat, în minciună
Nu-i totuna să fii osândit ori călău?

[Strofa 3]
Cum de totuși mai aștepți să te și admir
Pentru câte mi-ai făcut, nici nu mă mai mir
Cum de încă n-am curajul să ți-o spun în față
Că ar fi de preferat să dispari din viață?
[Refren]
Cum să mai sper într-o lume mai bună
Dacă limită nu-i între bine și rău
Și cum să mai cred, resemnat, în minciună
Nu-i totuna să fii osândit ori călău?