[Intro]
„A fost ora 23. Buletin de ştiri. Bucureşti. Începută la Timişoara printr-o demonstraţie paşnică declarată sistemului de către autorităţi şi forţele de securitate, Revoluţia Românilor s-a întins rapid în întreaga ţară. Armata a trecut de partea populaţiei. Pe străzile din Timişoara, Sibiu, Bucureşti, Braşov şi alte oraşe, numărul tinerilor morţi şi răniţi în lupta pentru libertate continuă să crească.”

[Refren]
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni

[Strofa 1]
Sunt nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază
Pentru mine în război
Sunt nopţi de basm acolo la voi
Şi, Doamne, pentru ce
O viaţă de coşmar?
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
În care îmi e să ţip
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştim

[Refren]
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
[Strofa 2]
De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce vă gandiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă
De mama care-şi plânge
Copilul său ucis
Ce zace în bălţi de sânge
Şi nici nu vă pasă
De cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză
De acolo din mormânt

[Refren]
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino, Doamne
Să vezi ce-a mai rămas din oameni