[Versurile piesei „Filozofie despre nimic”]

[Strofa 1]
În nu ştiu care loc pe unde treci
În nu ştiu care timp mai de demult
E cert că se vorbea foarte mult
De nu ştiu ce principii intrinseci
Şi fiecare spune ce-a aflat
Opiniile se înverşunează
Iar ce rezultă nici nu mai contează
Mai important e că s-a discutat

[Refren]
Şi de la nu ştiu unde până-n hău
Ne strângem la şuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău

Sunt şi păreri care susţin că dacă
S-ar scoate adevărul din minciună
În scurt timp, mai puţin de-o săptămână
Destui ar trebui mereu să tacă

Dar asta-i o problemă dificilă
Rămâne să mai fie discutată
Cum? Nu se ştie poate niciodată
Acum e abordată mai cu milă
Refren
Pornind de la premisa că există
O sumă de-nţelesuri nerostite
Se caută momente potrivite
Să poată fi trecute în revistă

”Astfel”, ”vedeţi că”, ”totuşi”, ”cum se poate?”
”Desigur”, ”numai că”, ”posibil”, ”dar”
”Aşa cum s-a mai spus şi nici măcar”
”Rămâne să”, ”oricum”, ”pe jumătate”

Refren
Şi de la nu ştiu unde până-n hău
Ne strângem la şuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău
Zău!