[Versuri „Filozofie despre nimic”]

[Strofa 1]
În nu știu care loc pe unde treci
În nu știu care timp mai de demult
E cert că se vorbea foarte mult
De nu știu ce principii intrinseci
Și fiecare spune ce-a aflat
Opiniile se înverșunează
Iar ce rezultă nici nu mai contează
Mai important e că s-a discutat

[Refren]
Și de la nu știu unde până-n hău
Ne strângem la șuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău

[Strofa 2]
Sunt și păreri care susțin că dacă
S-ar scoate adevărul din minciună
În scurt timp, mai puțin de-o săptămână
Destui ar trebui mereu să tacă
Dar asta-i o problemă dificilă
Rămâne să mai fie discutată
Cum? Nu se știe poate niciodată
Acum e abordată mai cu milă
[Refren]
Pornind de la premisa că există
O sumă de-nțelesuri nerostite
Se caută momente potrivite
Să poată fi trecute în revistă

[Punte]
„Astfel”, „vedeți că”, „totuși”, „cum se poate?”
„Desigur”, „numai că”, „posibil”, „dar”
„Așa cum s-a mai spus și nici măcar”
„Rămâne să”, „oricum”, „pe jumătate”

[Refren]
Și de la nu știu unde până-n hău
Ne strângem la șuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău
Zău!