[Strofa 1: Ombladon]
Nu încerc să dau sfaturi, nu știu să te-nvăț de bine
Când eu n-am știut s-aleg ce îi rău sau bine pentru mine
Dar ține-te tare, ține-ți cuvântul
Chiar dacă lacrimile tale-s grele de găuresc pământul
Cunosc singurătatea, cunosc sentimentul, nu-i glumă
Să vrei să te strângă cineva drag în brațe până te sfărâmă
Îmi vine acru-n gură, că spun asta
Parcă mi-e frică de mine, dar tu să fii tare, nu ca mine, copile
Am luat droguri, o să iei și tu, nu spune nu, încă
Ideea e să le lași ca părinții tăi să nu te plângă
Îmi bag capul sub glugă, mai trag o dungă lungă
Nu pot să le las, dar n-am găsit motivul încă
Poate o să fii tu motivu', copile
Dar cine știe, că tu n-ai venit încă pe lume, te-am așteptat cu mă-ta-n Berărie
În aburii de pe geamul rece, îți scriu
Să citești când crești, copile, tu să nu mă iubești

[Strofa 2: Cheloo]
Secretul e să taci, când nu știi ce vrei să vorbești
Nu încerca să pari altcineva, că nu știi cine ești
Nu înceta să visezi, e gratis, n-ai ce să pierzi
Să nu crezi în destin că în timp te plafonezi
Nu promite ce nu faci și să-ți ți-i cuvântul, taci
Și dacă o dai de gard să nu te minți, că te duci în cap
Să nu furi, să nu torni, să nu dormi pe tine
Să nu întorci obrazul, când o dai, dă-o bine
Toată lumea se grăbește să ne învețe umilința
Dacă dușmanul tău sunt eu, dușmanul meu e conștiința
Detest complezența, mă plictisește grav
N-ai să schimbi nimic dacă te lași influențat
Calea de mijloc îi un drum aglomerat
Când n-o să ajungi întârziat, la destinație, vei fi total schimbat
Paradisul e în paragină, a fost cumpărat
Accesul e limitat, planeta s-a micșorat