[Intro]
Ia-scultă-mă!
Ia-scultă-mă!
Ia-scultă-mă!
Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?

[Strofa 1]
Numește-mă demon
Aseară am făcut un înger să plângă
A nu știu câta oară, nu știu ce mi se-ntâmplă
Și încă mai visez când fumez și beau și vreau să ne fie bine
Da' simt ca nu te mai pot ține lângă mine
Și te-nțeleg, sau măcar încerc să mă prefac
Știu că te-ai săturat s-auzi mereu "Îmi pare rău, n-o să mai fac"
Dar ăsta sunt
Probabil așa o să fiu și peste ani
Știi bine că între mine și tine n-a fost niciodată vorba de bani
Era doar vorba că-ntr-o zi o să mă schimb și-o să mă maturizez
C-o să devin responsabil și c-o să-încep să mă gândesc
La viitor, la sănătate, la muncă, la casă, la noi
La tot ce ne-a legat odată și la tot ce ne-am dorit amândoi
Atât de mult, nu-mi vine să cred cât timp a trecut
Prin câte am trecut, și mai ales, prin câte-ai trecut
De când ne-am cunoscut, mă-ntreb: "De ce destinul a decis să ne-ntâlnim?
Și apoi ne-a ucis fiecare vis făcându-ne să suferim?
De ce încă ne mai iubim? De ce mai spun ce spun acum?
Și la ce bun, când las în urmă numai scrum
Și fum și tu pleci pe alt drum?
De ce n-am reușit să fiu ce mi-am dorit de mic să fiu?
De ce n-avem un fiu?
Și, mai ales, de ce mai sunt încă viu când știu
Că inima mea ea a ta și că tu n-ai și mai fi a mea și, mai ales
Când știu că n-o să pot iubi pe-altcineva?"
[Punte]
Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă
Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă
Ia ascultă-mă!
Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă
Mi-a ajuns să te privesc, ca să simt cât îmi ești de dragă
Ia ascultă-mă!
Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?

[Strofa 2]
Aș vrea ca cineva să mă bage-n mormânt!
Doamne, dă-mi pământ, dar promite-mi că n-o s-o mai văd niciodată plângând!
Promite-mi că mă vei lăsa s-o văd chiar dacă ea n-o să mă vadă
Și fă-o, Doamne, te rog, să mai zâmbească înc-o dată!
Mai dă-i o șansă! Eu mi le-am risipit pe toate
Mai dă-i o viață, speranță și mie să-mi dai moarte!
Ia-mi zilele blestemate și-ngroapă-mi trupul adânc!
Nu mă lăsa să plâng, ci dă-mi măcar trei motive să rad!
Și te rog, Doamne, foarte mult, să mă mai lași, din când în când
Să-i mai ascult fumând pe frații Gonzalez cântând că sunt
Singura mea alinare, atunci când inima mă doare
Și mă ustură limba de la atâtea cuvinte amare
Și vorbe goale pe care le spun fără să mă gândesc
Că mă grăbesc și caut să las ceva cât mai trăiesc
Fiecare vers pe care-l spun acum îl spun direct
La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci când merg
Singur, sunt sigur că așa mi-a fost scris
Mi-aș da toată familia la schimb pentru împlinirea unui vis
E trist! Și tu ești trist, dacă m-asculți pe mine
Copile, fă ceva să îți fie măcar ție mai bine
Și nu-ți fă griji, dacă vei pierde tot ce-ai adunat o viață, îți las un loc de veci lângă poeții morți, dar încă-n viață
Învață să nu-ți păstrezi sufletul în gheață, ieși în față
Căci la sfârșit e doar un cimitir și multă ceață...
[Outro]
Mi-a ajuns să te privesc
Mi-a ajuns să te privesc
Mi-a ajuns să te privesc
Ia asculta-mă!
Ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Cât îmi ești de dragă
Cât îmi ești de dragă
Cât îmi ești de dragă