Era odată un caţeluş frumos
Îndrăgostit peste urechi
De-o căţeluşă
Care nu credea în basme vechi
De-atâta dragoste
Căţelul avea peri suri
Ne mai vorbind că ce vorbea
Vorbea deja in versuri

Ca din senin
Ori de unde apărea
Aveai senzaţia că pictează
Când mergea la braţ cu ea

Iar cuvintele lui
Să întelegi cât erau de grele
Trebuia pe-acelaşi cântar să pui un cer cu stele

Dar toate astea pentru dânsa cântărea un pic
Ea visa la fericire
Dar nu primea nimic
De unde să ştie ea
Că fericită ar fi
Numai căutând-o pentru alţii ea te va gasi

Şi uite că-ntr-o zi, creţului îi spune creaţa
-De vrei să mă cucereşti, îmi aduci raţa
Te duci acolo pac, pac, ai deschis lăcata
Raţa ai băgat-o-n sac, mi-o aduci şi gata
Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu raţa-n gură

Şi încă o dată!

Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu raţa-n gură

Dar la moment acum
Faptele sunt mai măreţe
Săltula-i căţeluşa de vorbe
Ca de mere pădureţe

Căţelul, încrezut în sine-şi pregăteşte saltul
Ştiind că dacă nu-ncearcă el
O să-ncerce altul

Pe-a locuri focuri îl încearcă des
Dar trec pe lângă
În dreapta inima i se bate
De fapt e-n partea stângă
Iubirea-i rea se pare
Dar totuşi dulce e
Uitând o clipă când
S-o fi născut şi pentru ce

Cu cât mai multă noapte e
Cu-atât mai multă lună
E mare riscul dar şi căţeluşa e bună, bună
Sosind la locul cu princina
Senzaţia-i sprintenă
Având nevoie el de probleme ca agricultura de grindină

Numai că, din păcate
Socoteala, cum se spune
Cu cea de-a casă aia din târg, nu se suprapune
De unde să ştie el
Că raţa o să-i arate
Ce-nseamnă să deţii centura neagră la carate

Căţeluş cu părul creţ
Ia bătaie în coteţ
El se jură că în viaţă
Nu mai calcă pe la raţă

Şi încă o dată!
Căţeluş cu părul creţ
Ia bătaie în coteţ
El se jură că în viaţă
Nu mai calcă pe la raţă