Adesea-ți cerem binecuvântări
Și pentru liniște și pace ne rugăm
Vrem vindecare, cer fără nori
Și mâna Ta cea blândă să fie peste noi
Iar Tu cunoști multele nevoi
Și poți s-oferi mai mult decât știm cere noi!

Dar poate că binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine
Chiar prin ochii lăcrimând
Poate harul Tău e-ascuns
În nopți pustii și fără cânt

Adesea cerem să Te-auzim
Căzând în deznădejde când nu Te simțim
Uităm adesea ce ne-ai promis
O lume dincolo de nori și dincolo de vis
Iar Tu auzi fiecare plâns
Și fiecare glas rugând

Când ni se pare că întunericul a-nvins
Și cerul pare-nfrânt, să nu uităm
El va veni-n curând!
Să nu uităm!
Și poate că binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine
Chiar prin ochii lăcrimând
Poate orice dezamăgire poartă o sete în ea
Ce lumea asta niciodată nu o poate sătura
Și poate-n fiecare plâns
Și-n nopți pustii și fără cânt
Este harul Tău ascuns...