Françoise Hardy
Constatare (un viol cât o viață)
[Strofa 1]
Vecinul meu, ca orice om de bine
Nu prea își pune multe întrebări
L-au învățat că nu-i nicio rușine
Să-și țină rând la coadă la răbdări
Așa mai face și economie
Și oricum nu prea crede în schimbări
Nu știe că sunt alții pe felie
Care răspund la orice întrebări

[Refren]
Prea cuminte ești
Prea stai în banca ta
Și lași pe cei mari să-ți facă
Viața cât mai grea
Prea cuminte ești
Prea stai în banca ta
Și lași pe cei mari să-ți facă
Viața cât mai grea

[Strofa 2]
La o adică, nu-i nici de mirare
Că lumea s-a-nvățat să rabde-n gol
Când viața seamănă de la născare
C-un repetat și prelungit viol
Ai doar o șansă, când ai în primire
Și-ți faci bilanțul binecuvântat
Să recunoști cu ultima privire
Că traiul pe pământ s-a meritat
[Refren]
Prea cuminte ești
Prea stai în banca ta
Și lași pe cei mari să-ți facă
Viața cât mai grea
Prea cuminte ești
Prea stai în banca ta
Și lași pe cei mari să-ți facă
Viața cât mai grea