[Strofa 1: Ombladon]
Unde-i demnitatea? Spuneți-mi și mie
O caut de 30 și ceva de ani în această călătorie
Unde-i demnitatea? Că aș da foc la toți banii
Când văd că lăcrimează ochii albaștri ai mamii
Unde-i demnitatea? Oare râde jegos
Când împins de nevoi, ridici pâinea de jos
Demnitatea dispare ușor, ușor
Când ești împins din spate, într-un cărucior
Unde-i demnitatea? Și cine-i de vină
Când ții de mâna copilul ce plânge-n vitrină
Unde-i demnitatea? Poate vine de luni
Când n-ai bani să-ți ajuți părinții bătrâni
Unde-i demnitatea? Când singura ta cheie
Nu mai deschide nicio ușă, dormi în frig, pe alee
Unde-i demnitatea? Se spune că-i vie
Deci unde-i demnitatea? Spuneți-mi și mie

[Refren: Daniel Lazăr]
Du-mă departe, fă-mă să uit
Du-mă într-o lume unde toate sunt bune
Cu muzica-n suflet și chef de glume
Lumea mea se face fărâme
Du-mă departe, fă-mă să uit
Du-mă într-o lume unde toate sunt bune
Cu muzica-n suflet și chef de glume
Lumea mea se face fărâme
[Strofa 2: Cheloo]
Unde e demnitatea cântată când în mod merituos
Ai terminat liceul și ajungi la munca de jos
Unit în sărăcie, la rău, niciodată la bine
Cu jumătatea aleasă împarți lacrimi și pâine
Cauți demnitatea iarna înghesuit în tramvai
Și ești forțat să recunoști că nu mai poți și că n-ai
Unde e demnitatea? Poate e într-o haină nouă
Poate e în pantofii rupți, când bate vântu' și plouă
Unde e demnitatea? Poate stă ascunsă sub pat
Când ești bolnav și sărac, boala ta n-are leac
Unde e demnitatea când speri și vrei să pari sigur
Și ai muncit o viață pentru toți ca să mori singur
N-ai trăit mare lucru, totu' a fost doar un drum
Timpul aleargă odată cu noi, trăiește acum
Sunt supărat, rupt în două de muncă și pe cuvânt
Îmi caut demnitatea când vă cânt cu nervii la pământ

[Refren: Daniel Lazăr]
Du-mă departe, fă-mă să uit
Du-mă într-o lume unde toate sunt bune
Cu muzica-n suflet și chef de glume
Lumea mea se face fărâme
Du-mă departe, fă-mă să uit
Du-mă într-o lume unde toate sunt bune
Cu muzica-n suflet și chef de glume
Lumea mea se face fărâme