[Intro]
N-am nevoie de căști frate, eu simt muzica, hahahaha

[Strofă]
Călare pe dric, transmit ritmic, e momentu' critic
Literar lovesc la cap ca bâta-n neolitic
Toți aleargă din sens opus
Fără puls, spre un drum impus care nu duce sus
E un rău ce trebuie spus
Tre’ să te prinzi dacă nu ești mintal redus
Iau totu-n râs plus
E ca la circ, unii-ncearcă să-și refacă viața pe mIRC
Menționez, nu sunt legat atât de acest pământ
Ca dragostea eternă dintre muscă și îngrășământ
Identitatea mea națională egală cu drepturile civile din viața reală
Am o viață normală cu șanse mari s-ajung la bătrânețe-n pula goală
Stau în studio ca-n buncăr
Împing la limită limba română uzuală de mulți prost vorbită
Decât să cad, mai bine cobor
Decât să decad, mai bine mor
Căci totul se rezumă la umor
Imitând popoare inferioare, nu devii superior
Vrei un profesor sau vrei un dresor?
Gustu' banilor e dulce, te seduce dar se duce
Când ultimul leu e luat de vânt, revii violent pe pământ
Necunoscând decât plăcerea de-a fuma sau da pe gât
Ajungi să fi urât de toți, tre' să vrei mai mult
Fiecare zi e bună, da’ se termină prost
Una pe față, una pe dos, da, știu, da' nu cunosc
Un om sensibil într-o lume de rechini e inutil
Încetează, încetează să mai fii copil