[Strofa 1: VD]
De când omul nou a învăţat să despartă atomu-n două
Întreaga lume ţi-a fost supusă la o ameninţare nouă
Acum imaginează-ţi cerul cum devine roşu-ntunecat
Şi soarele din ce în ce mai puţin cald şi mai îndepărtat
Peste puţin timp n-o să mai ai nici măcar aer de respirat
Şi-n cazul că eşti aproape de locul impactului, vei fi dezintegrat
În jur de-o mie de grade Celsius, s-ar zice că-i cald
Până la vânturile atomice şi iarna atomică cu furtuni de praf
Şi-apoi când temperatura va scădea brusc, nu scapă nicio religie
În final, toate naţionalităţile-şi unesc destinele sub o singură naţie
Cu stema fiind simbolul aviaţiei, oameni nu mai există
Bombardaţi de aviaţie, s-au jucat şi ei

[Strofa 2: Deliric1]
Visul mutaţiei biologice mă bântuie
Destinul e descris în zeci de descântece, mi se destăinuie
Desprins din istorie, rescris de ştiinţă
Intuit de alchimie, progresând prin suferinţă
Fără procese de conştiinţă pornesc roata norocului
Pariind pe suflete, ne lasă pradă focului
Savurând plăcerea jocului, părăsesc pionii lor
Lăsându-i pradă atomilor, văd mingi de foc în faţa ochilor
Un foc mistuitor, un nor de fum devastator
Stârnind mânia razelor, scopu-i stârpirea raselor
Ambii titani au în mânecă aşii și laşii
Se cred într-un labirint bicolor şi îşi încearcă paşii
Gata să-şi abandoneze ostaşii în favoarea la maşini
Gata să-i lase arşi în arşice, orice-ar zice, că-s alţi ce-s
Gata să sară în faţă la alice, gata s-atace
Inconştienţi de pericol, furtuna neagră încă tace
Câmpul de luptă zace sprijinit pe mii de ace
Şi din ce în ce mai greu se înfruntă forţe titanice
În luptă pentru trofeu, noi tehnologii se-ntrec să aplice
Realismul are noi grafice, sunt tragice
[Strofa 3: L-Doc]
Trăiesc din combinaţii, expert genetician ce combin naţii
Neputincios privesc cum mi se transformă-n zombie fraţii
Cu bucăţile de crom piraţii, bagă-n alţii plasmă-n raţii
Fiece local e plin de focare de astmă-n staţii
Subordonaţii-mi scad în număr îmi creşte gradul de pe umăr
În tranşee napalm maree agilitate de pumă
Trebuie să deţii, trebuie să reţii, armele trebuie să le ţii
Trebuie să menţii, fă toţi demenţii să dea dreapta cu drepţii
Hai încearcă, trage-ncarcă trage-ncarcă tunul
Rage parcă simţi un fior când obuzul li se sparge-n barcă
Guvernul concepe-o arcă și-mbarca toţi oamenii de marcă
În spaţiu-i descarcă, rămâne doar micimea ce în picioare se calcă
Imaginaţi-vă un cer de sânge, o mamă cu-un singur ochi ce plânge
Un scâncet, un fel de mâncare ce miroase-a rânced
Fiecare cutremur e precedat de-un muget
Valuri termale, te temi care cumva să nu fie batalionul tău în cale
Cine scapă sapă după apă, se-adapă până crapă
E un război în care nu se va vedea steagul de culoare albă
Banul nu mai există deci nu mai ai cum să dai sau să iei ţeapă
A noastră teapă nu cred că va mai ajunge să primească-n mână prima leafă
Des gust dezgust şi scârbă, copii îmbibaţi în sânge că o cârpă
O fată fără mâini şi picioare, asta numesc băieţii târfă
A scris chestiile aceste, L Doctor al infanteriei terestre
Ca să nu ajungem aici dezafectaţi toţi roboţii-n teste