[Verse 1: Vlad Dobrescu]
Viaţa asta-i ca o cursă, da' nu din aia în care vii şi-alergi
Ci una d-aia în care prinzi şoareci
Tu consumă şi nu cerceta, bagă-te la rate până mori
Cu pupile dilatate, privind la televizor
Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit
Deja mă simt vinovat şi-ncă n-am făcut nimic
Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?
De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin
Să mă-ntrebe-ncotro mă duc şi de unde vin
Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?
Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă
Că mă doare capu', nu-mi pot duce gându' pân' la capăt
Sunt ameţit, da'-mi revin şi-ntreb
"De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?"
Nu-nteleg (nu-nțeleg) şi dac-aş întreba pe majoritatea
Nu s-ar crede parte din majoritate
Eu cu ce sunt altfel? Şi atunci am realizat:
Printre ei sunt şi eu, suntem toţi vinovaţi
La un moment dat sigur o să ne ducem toţi dracu'
Şi singura veste buna e că nu mai e aşa mult

[Hook: Vlad Dobrescu]
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Şi nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Şi nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
[Verse 2: Deliric]
Ştiu tavanu' ăsta pe de rost
Mânjit cu cenuşa umbrei arse de un lampadar anost
TV-ul stă închis, încă prinde-un singur post
Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos
Văd reluări cu "ce ar fi" şi "ce bine ar fi fost"
Şi "ce bine mă scoteam da' păcat că am fost prost"
Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină
Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă
Şi eu ţip da' nu m-aude nimeni, nu-s ca ei
Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei
Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă
De-aia-aştept să vină doamna ca să mi le coasă
Şi-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună
Că atunci pot spera că măcar e una bună
Şi-am impresia că voi sunteţi toţi băgaţi
Doar că nu putem să fim toţi hoţi bogaţi
Da, 'i un chin să vezi lumea prin ochii mei
Şi mă-nchin de ochii lor, să nu-i trezesc şi pe ei
Că am ochii deschişi, da' am şi insomnii
Că, odată trezit, nu mai poţi dormi, îţi zic!

[Hook: Vlad Dobrescu]
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Şi nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Şi nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
[Outro: Vlad Dobrescu]
Să fie oare gabori ce m-au mirosit
Sau falşi predicatori, vorbind prostii
Sau profesorii la şcoală, minţind copii?
Sper că-ntr-o zi voi ştiï