[Intro: Părintele Amfilohie]
Toată Europa s-a văzut cu o singură dictactură: democraţia, care nu mai produce suferinţă. Ea a venit cu o mare amăgire: "Fă ce vrei, fă ce-ţi place, ia-mă cu ţine, eu o să muncesc"... Nu există-n toată Scriptura şi nu o să fie niciodată astfel de îndemnuri! Asta ce face? Distruge omul, în ceea ce priveşte asemănarea lui cu Dumnezeu. Unde-i iniţiativa? Unde-s misionarii? Unde-s intelectualii? Unde-i cântecul? Unde-i biruinţa? Suntem chemaţi să ne ascundem cu ochii. Asta chiar în condiţiile astea: intelectuali şi profesori şi călugări şi creştini şi ierarhi. Este cea mai mare crimă pentru noi. Poţi să faci şcoala şi canonul cât ai vrea tu... Ori, la asta se sprijină la ora actuală, misiunea noastră...

[Strofa 1: Sișu Tudor]
Tot ce dau e pură realitate
Despre străzile astea-ntunecate
Care au văzut de toate
Viaţă şi moarte, străini şi frate
Că-n 1914, tranşeea ne desparte
Trece prin vieţile noastre, prin poze frumoase
Familii faimoase, şterge zâmbete haioase
Pune pe faţă determinare, în creier voinţă
În suflet, doar iubire şi dăruinţă
Că eu vreau, o dată cu timpul, să mă vindec
Ce-am făcut azi rău, mâine să îndrept prin cântec
De-aia, maxilarele mele forjează sunet
E Haarp Cord, târfă, ca un tunet
Că suntem reali dar magici, agresivi dar paşnici
Probabil cei mai credincioşi dintre laici
Poate cei mai păcătoşi de p-aici
Dar expunem realitatea, fiindcă nu suntem pudici

[Strofa 2: Dragonu AKA 47]
E-o Românie cu mânăstiri din lemn, pe icoană pictată
Fecioara Maria Curată
Sfinţii Mucenici, Hristos şi Ucenicii
Părinţii patristici, călugări mistici
(Brraa) Vorbesc de viaţă veşnică, predică
Frumuseţe-n etică, fără nici o piedică
Bucurie-n replică
Îngerească, angelică
Scoase din ceruri
Din mila Celui
Care a zidit Universul în feluri
Încât să nu-i poţi descifra misterul
Decât prin rugăciune, ridicând nivelul
Fii personal, nu egal cu 0!
Cam aşa, man
[Strofa 3: Cedry2k]
Mulţumesc, Doamne, că m-ai ferit de pervesiunile represiunii
Şi de nebunii de pe Acţiunii
Care, prin acţiuni, sfidau legile raţiunii
Cu misiuni şi ficţiuni, la limita ficţiunii
Dă-ne, Doamne, mie şi naţiunii
Credinţa Fiului Tău, când Şi-a asumat păcatul lumii
Că să putem sta drepţi în faţa furtunii
Că-i atât de trist, să vezi ce ieftin se vând unii
Trag numai pentru ei, şi fac ce vor
Demoni manglitori mă tentează, să rămân un carnivor
Dar raze de adevăr mângâietor, de la Mântuitor
Au ajuns la inima mea, cu mult înaintea lor
Am o conştiinţă analitică
Dar ştiu că-i totul despre credinţă
Ştiinţa-i veridică, dar rahitică
Ipocriţii mă critică, răspund
Cu adevărul lui Dumnezeu, că-i singura mea politică... Punct!