[Verse 1: Kazi Ploae]
Poetul printre blocuri, mă confundau cu un securis pe alocuri
Nu am cum să nu vă ador, sunt cel mai darnic fiu dintr-un neam de cerșetori
O luaseu un pic razna, noaptea în bucătărie să nu trezească nevasta
Apucături atipice, la 4 dimineața în cartier e atât de liniște
Când amândoi ne urâm limba, curajul e lipsa, îți porți urât frica
Super uman, super laș, super bleg, între organismul tău te așteaptă să înțelegi
Toți știu ce zic faza e că dacă știi ca și cum i-ai zice: "Fă, ai scame în buric"
Și nu se cade, ca un skater pe nisip, păstrează-ți sweg-ul, n-am nevoie de nimic
Vreau să dau cu pace pentru toată lumea care ascultă rămân pe felie ca o muscă
E vorba de imobilinare, cât sentiment să pui în ușa de la intrare
Ce o să urmeze exact, nu știu, mă așez în pat să dorm, mă ridic mereu să scriu
Sincer nu văd rostu', dacă le dau proștilor ce vor, cine-i prostu'?
Sunt groaznic, tu rămâi Bundy, cred că s-au gândit la tine și-au făcut bani de plastic
După zicea ceva de artă, mă cheamă Kazimir, îmi bag pula în ce se poartă
[Chorus: Kazi Ploae]
Nu lua nimic personal, o ard prost între noi, un fel de defect profesional
Nu lua nimic personal, o ard prost între noi, un fel de defect profesional
Nu lua nimic personal, o ard prost între noi, un fel de defect profesional
Nu lua nimic personal, o ard prost între noi, un fel de defect profesional
[Verse 2: Omu Gnom]
[Verse 3: Kazi Ploae]