[Intro]
Statul e duşmanul naţiunii, reţine:
Democraţia e un joc pentru mulţime
Reţine: Eşti liber să ştii că nimic nu-ţi aparţine
Tre să renunţi la cei care au renunţat la tine

[Verse 1]
Număr nume pe ziduri, reconstitui ambiguu
Nimic sfânt nu ne reprezintă
Străin la tine în ţară, băi copile
Vrei un răspuns bun nu mai pune întrebări stupide!
O, ai prins curaj
Cel mai iubit fiu al unui popor de laşi
Iraţional în tot ce faci
Ia de aici şi bea organizat în orice bar
Ăştia ziceau ceva de artă, ce soartă!
Aş vrea să nu mai beau niciodată
Ceva, ceva măreţ şi era perfect
Că putea poza pe internet în ce nu e
Voia să fie, văzuse prea mulţi negri la tv în copilărie
Ah, iar cânţi, iei bani cu împrumut
După te îmbeţi şi plângi

[Chorus]
Emiţător, receptor, toată lumea minte şi fură asta-i poezia lor
Emiţător, receptor, prieten drag în viaţa mea nu am halit atârnători
Emiţător, receptor, omul e putred nu-i nimic întâmplător
Emiţător, receptor, fulmicoton în metrou nu-i nevoie de eroi
[Verse 2]
Eram tânăr, încă sunt tânăr
La un anumit punct nu mai poţi să pui frână
Câinii mor aşa frumos nu o să trăiesc la infinit
Şi n-o să mor de două ori;
Şi când eşti jos atunci te lovesc toţi
Că aşa e omeneşte şi frumos, toţi treji
Fresh, supervisor, super-varză
Nu furi de la muncă, nu mai eşti beţiv de clasă
Cu fericiri şi false armonii
Şi conştiinţe bombardate de capitalism
Comunism mutat în consumism
Şi ai învăţat să minţi când te întrebau la şcoală de părinţi
Şi dumnezeul tău e unul rău
Că tu ai fost cumpărat cu ce era deja al tău
Deci adevărul tău e o minciună
Şi hip hop e ignoranţa pură, psh

[Chorus]
Emiţător, receptor, toată lumea minte şi fură asta-i poezia lor
Emiţător, receptor, prieten drag în viaţa mea nu am halit atârnători
Emiţător, receptor, omul e putred nu-i nimic întâmplător
Emiţător, receptor, fulmicoton în metrou nu-i nevoie de eroi