[Versuri „PASIUNE”]

[Strofa 1: Oscar]
Am pus niște neveste în texte
Și-aș putea să dau nume dar nu vreau să mă sune
Nu-i la fel de frumos și bogat da' poa' să te îndrume
Ai tăi voiau să ai un job, eu voiam să ai o pasiune
Mm, a încetat să mai creadă, fiindcă voia clasicisme
Iar eu-s arta de avangardă
Totuși eu fumez trabucuri
El țigări de contrabandă
E vorba de nivel, aș fi vrut să-l mințim măcar o dată
Știi și tu, copiii ăștia mă iubesc, fiindcă se regăsesc în ce trăiesc cu orice vers
Stau mereu la prima clasă, mă simt ca la șapte ani
Stele mici, lin în Milan, de la ce, de la bani
Mama urăștе că am făcut o carieră din a vorbi doar despre droguri și sеx
Lasă-mă să îți dau context
Doar arăt cum e societatea
Pe de-o parte nu iau partea pe de alta îi joc cartea
Dar cine are dreptatea?

[Pauză instrumentală]

[Strofa 2: Oscar]
Ăsta-i genu' de putere ce nu o dezvolți la sală
Totuși dacă vrei să dai randament trebuie să doară
Nu dorm destul, nu mă hidratez destul
Nu mă relaxez destul, da' mă port de parcă totu'-i cool
N-accept ce am în jur
Nu-s eu de niște luni
Ce e mai rău: să hrănești sau să asculți prea multe guri
Nu pot să zic minciuni, ar însemna s-o fac și pe album
Din moment ce trăiești ce cânt, haide să vorbim mai mult
N-ai cum să accepți faptul că avem propriul lane
Tre' să fii anti-semid la cât de mult nu ne vrei
Citește printre linii și planturi
Atâtea de luat în calcul
Patru show-uri într-o săptămână
Tu n-ai să mă vezi cum să mă dau în spectacol
Tot ce vrea e să mă prindă, zici că îi e frică de gabori
N-are martori, îi trebuie un miracol
Dă-mi un hotel pentru tot body countu'
Tot n-are destule paturi
Sunt aici cu aceiași oameni care au fost din prima zi
Câțiva au plecat, m-a apropiat de cei care sunt reali cu adevărat
Ăsta-i un fact, ăsta-i un [?], sunt gata să sparg [?] și citat
Predicat, subiect încheiat