[Strofa 1: Sișu Tudor]
Inima îți bate tare, venele pulsează
Gândurile zboară, când garda te arestează
Femeia ta plânge, familia-i disperată
Speri să scapi, avocatul speră bani să scoată
Ești pe arest nimic, nu-i sigur încă
Poate ai să scapi, sau poate te înfundă
Zilele sunt transformate acuma-n săptămâni
M-am resemnat cu ideea: trebuie să fac ceva luni
Măcar până de sărbători să ies, să nu fiu închis
De Crăciun sper să fiu în vacanță, la Paris
Balzac ar spune să fiu realist, nu pot
Puya-i arestat și el, albumul trebuie să-l scot
Dar nimic nu se întâmplă, ajung la Caragiale
Printre criminali, bagabonți și o grămadă dе panarame
Sunt băieți de prin cartiеr, pe care-i știu
Sunt bagabonți de prin țară, care toți mă știu
E pușcărie! Știi cum e? E urâtă
Mâncare proastă, înghesuială, suferință multă
Nimeni nu vrea să facă bine, asta-i clar
Și încrederea e doar în mine, când sunt în penitenciar
Doar câțiva băieți alături, și o lamă
De ajuns, ca fraierii să nu facă alarmă
E totul la-nceput, și trebui să te adaptezi
Fără greșeală, altfel, soarele nu îl mai vezi...
[Strofa 2: Puya]
2003: forțat ne-am separat
De combinațiile în care, amândoi, am intrat
Îmi pare rău, frate, am venit la pronunțare
Totul era târziu, aveai 3 ani de închisoare
2004: "Scandalos Music" e treaba
Prin care bulangii și-au primit plata
Știi? E "Foame de bani", asta a fost
Subiectu' e îngropat, nu mai vorbesc, n-are rost...
Am vorbit prea mult, de planuri, la vorbitor
E timpul să ne băgăm și pula-n morții lor!
Că și tu, și frați-miu, și alții au fost băgați
Că să le iasă lor normă de arestați
Ce știe lumea? Lumea doarme liniștită
Nu știe că legea e strâmbă, și dreptatea mică
Multe urări, îndemnuri, vorbe de bine
Dar prea puțini trimit pachete, sau vin la tine
Jucăm după reguli acum, legal, să facem bani
Cazierul e pătat, riscăm mulți ani...
2005: încă un studio, încă un album
La concertele din țară încă iese fum!
O mare familie suntem toți
Și treaba merge, de parc-am fi pe roți

[Strofa 3: Sișu Tudor]
Eu am fost aici și-napoi, pe secția 6
Am făcut aici 2 Revelioane, acum e al 2-lea Paște
Am nervii întinși la maxim, nu mai suport!
Vine comisia în Octombrie, și termin tot
Scap de bulangii, pentru că nu îi plac
Nu i-am futut, nici măcar la muie nu le-am dat
Și scap de hrană rece, conserve, și de ghium
De instanțe, și gardieni, și comandantul ăsta nebun
Aici e cum îți faci tu să îți fie
Dar, fără libertate, bine nu poa' să îți fie
Unii nu vor să-nțeleagă
Atunci când vii din stradă
Când atingi ceva, poți să faci să strălucească
Nu vreau să te impresionez cu Cioran, sau Eliade
O s-o fac, aruncând versuri, ca niște grenade
Și dacă vrei d-alea adevărate, se rezolvă imediat
Avem versuri dure, numai d-astea am în cap
Liber, în sfârșit! Nu mai ești închis
Dar, cel mai rău coșmar, ar fi să mori în vis!
[Refren: Puya]
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins
Nu poți să faci ce vrei (Te simți închis)
Nu poți să spui ce vrei (Te simți închis)
Bani nu ai deloc (Te simți închis)
Nu contează dacă tu ești liber, sau dacă te-au prins