[Strofa 1: Doddy]
Obișnuiam să cred, că singur e mai bine
Și câteodată, îmi vine să țin totul pentru mine
Câteodată, îmi vine să mă ascund de oricine
Vreau să fug de oricine, și nu mă pot abține
Dar știu că mama mea m-a învățat odată:
Că, fără oameni în jur, viața poate fi chiar seacă
M-a învățat că: orice ar fi, o să și treacă
Să am grijă la femei, fiindcă ele vin și pleacă
M-a învățat să iau doar partea cea bună
Că ura e sentiment ciudat, care se adună
Și când te-a prins în vraja ei, nu e de glumă
Te face o păpușă, care numai se răzbună
Yeah, ar trebui să fiu OK
Să le zâmbesc mereu, cu drag, semenilor mei
Chiar dacă unii sunt mișei
Trebuie să înțeleg, că asta a făcut viața din ei

[Pre-refren]
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam

[Refren: Doddy]
Să le fac pe toate, fără nimeni în spate
Fără nimeni, să spună când greșesc, sau când am dreptate
(Hei) și poate, că totul se-mparte
Intre mine și cei care-mi sunt aproape
(He-yeah-yeah-ey)
[Strofa 2: Puya]
Poți să ai o vilă cu două etaje
Fără anturaje, intri-n derapaje
Să n-ai pe nimeni, cu care să sari în piscină
E ca și cum ai avea un Ferrari, fără benzină
Am avut parte de prieteni, de lichele
De femei de casă, de de-alea, după lovele
De frățiori, de trădători
Dar tre' să treci prin toate astea, până mori
Când mă trezesc, în zori, cu casa-ntoarsă pe dos
Râd, când mă gândesc c-aseară a fost frumos
Râsul e sănătos, la ce folos
Să o arzi așa serios? E periculos
Obișnuiam să fiu de treabă când a-nceput să meargă
Mulți erau cu mine, apoi au fugit în grabă
Au crezut că tovărășia e slăbiciune
Dar e cel mai tare sentiment din lume!

[Pre-refren]
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam-iam-iam
Obișnuiam-iam-iam

[Refren: Doddy]
Să le fac pe toate, fără nimeni în spate
Fără nimeni, să spună când greșesc, sau când am dreptate
(Hei) și poate, că totul se-mparte
Intre mine și cei care-mi sunt aproape
(He-yeah-yeah-ey)