[Intro: Brugner]
Da, yo! Așa... Începe acuma, fii atent

[Strofa 1: Brugner]
Cred că nu se pune problema, să fiu vreodată divin
Însă dacă mi-ar fi îngăduit, să beneficiez puțin
De jumate din Puterea, care-a zămislit Pământul
Aș desființa ignoranța și inconstanța, le-aș zdrobi cu tot avântul
Și ca Sfântul din seriale, aș desconspira hoția
De ce să furi tu ce-am muncit eu? Ești frate cu soția?
Chiria mi-o plătesc întotdeauna, însă aș vrea să scap de ea
Să nu mai fac depozite în bancă, să-i depun la saltea
Să am puterea de-a nu mai fuma și bea
Tuturor copiilor nevoiași din lume, să le ofеr o acadea
Pentru început, s-aduc un zâmbеt celor fără casă
Chiar dacă nu le pune neapărat mâncare-n stomac, sau pe masă
Să nu mai râd de-o fată, pentru faptul că este grasă
Să înțeleg: De ce oamenii sunt stresați, pe-acest Pământ minunat?
Ce anume le provoacă disprețul și chipul întunecat?
Aș vrea să am puterea, să zâmbesc neîncetat
Să nu mai mir pe nimeni, dacă întru-n magazin degajat
Vânzătorul să nu se mai uite suspicios și ciudat
Ca la un ciorditor care parcă, într-un moment, s-a tirat
Cu toată marfa... Și clar nu mai vreau, frate
Că angajatorul meu să se despartă de mine ușor, pentru că-n spate
Sunt zeci de oameni cu brațele ridicate
Care strigă, cât pot: "Luați-mă, că fac ce face el pe jumate
Din banii pe care-i ia, fără ștate!"
Deci: toate problemele, care mă chinuie-n viața de zi cu zi
Reprezintă condimentele vieții: verbul "a fi"
Și e clar că nu pot fi divin, sunt prea uman
Mândru de originea mea, de individ independent și spontan
[Strofa 2: L-DOC]
Yo, yo...
Sunt arhitectul suprem, privind prin spectrul etern: L
Fiecărui concept i-am expus, câte-un produs, prin Jules Verne
Vă-njur tern, când 4 miliarde vor să-mi între
În grații, te juri ferm printre gratii, că n-ai avut minte
Alții vor să mă-nece... 2006, prelații vor să mă prindă, să mă lege
Frații vor să mă simtă, să mă-ncerce
Ziua adevărului: prim caz, Eva a zis "pas" în fața mărului
Samson, un chin fals - puterea părului
Terra în impas - puterea răului
V-a redus la păpuși cu sfori
Eu vi L-am tradus pe Iisus: era un simplu om
Eu L-am făcut un cumul de valori
Poate n-am urcat pe Golgotă, eu doar am setat o cotă
Și-am observat, cum v-ați creat un viitor plin de fum, precum o hotă
V-am arătat că: un om poate duce propria lui cruce
V-ați lăsat duși de val, și-ați căutat nemurirea, într-un Graal cu sânge
Las alte rase să vă subjuge - Roswell -, n-ați înțeles deloc
Eu: Dumnezeu. Cerul meu e sufletul lui DOC!

[Strofa 3: Deliric]
Yo, ah, yo...
Eu? Dumnezeu pentru o zi? Ți-aș suspenda liberul arbitru
Ce-ai făcut lui fi-miu, îi fac lui fi-tu
De ce stai că tâmpitul, cu mâinile-mpreunate?
Îngerii tăi zboară cu aripi de plumb, tu ia-ți crucea-n spate
Când din 3 fapte, 2-s pătate, că 2-s păcate
Tu nu te ierți! Cum crezi, ca să te iert eu? Se poate?
Poate, nu știu, ăsta-i sarcasm divin
Memoria fostelor fapte, cu frică de ce-o să devin
Nu pot să previn, dau vina pe Diavol, c-a pus alcool în vin
Și-alt gol în mine-i chin, s-adorm cu gândul să-mi revin
Și mă trezesc, sunt tot Dumnezeu, și Diavol sunt tot eu
Doar să mă decid e greu...
Cert e că-s Dumnezeul meu, și totodată ateu
Ar trebui să mă-ncred în mine mai mult
Vorbesc cu mine, dar n-ascult
Tre' să-mi repet mereu! Cert e că-s Dumnezeul meu
Cu greu, doar fiindcă-ncerc să fiu al tău, tot eu
[Strofa 4: Carbon]
Nu vă cunoașteți sufletul, și asta vă sperie
V-ați îndepărtat de El, și-ați rămas setați, doar pe materie
Conduși orbește, seduși de branduri și licențe
Supuși ca simple zdrențe, viețile voastre-s secvențe
De dependențe, exact din punctul în care sunteți
V-aș duce cu 30 de ani înainte, să vedeți unde-o s-ajungeți
Să răspundeți pentru faptele voastre
Pentru bârfele scoase, judecata mea se face cu 2 coase!
Ești pro 666 până-n oase? Ard cu 7 limbi de foc
Tot răul din case - Este-al doilea potop!
Între rase, sentimentul iubirii e-mpotriva firii
Dezaxații fac pe martirii, și-și fac harakiri
Am dat liberul arbitru, multe decizii-s greșite
Pe dinăuntru, multe ființe sunt, demult, prăbușite
De aceea, nevoiașilor scot în cale rampe, bogătașilor pante
Pentru stări deviante, locuri vacanțe-n Iadul lui Dante
Acum stai în fața oglinzii, și pune problema așa:
Recunoaște-ți greșeala! Dumnezeu judecă, sunt conștiința ta!

[Strofa 5: Bitză]
Ya, yo-yo-yo, ya, ya...
Ridic brațele, cad în genunchi, las armele
Dar cui le las? Sunt singur! Unde-mi sunt speranțele?
De ce m-ai părăsit? Sunt copilul Tău
Unde-ai fugit? Eternă luptă: bine vs rău
Și-mi zic mie: Căci nu am cui
Și mai rulez un cui
În nopți tăcute, între amintiri slute
Te-mpinge răul, te trage hăul, nu te
Grăbi se te decizi, dacă să faci faptele bune
Drumul spre Iad, pavat doar cu intenții bune
Bune, rele, corect, greșit...
De ce nu sunt semnele clare, să pot fi lămurit?
Totul e doar o ceață... De ce se cer alegeri?
Și mă calmez, când simt atingerea de înger
Și poate n-am dreptate
S-apoi regret, că-s rele-n loc de bune faptele
În jocul cu mine, de-a fi Dumnezeu
Fac deseori greșeala, să mă judec eu
Și uneori pot să mă iert, mult prea ușor, sau mult prea greu
Nu pot să țin un scor, căci nu sunt Dumnezeu, sunt doar eu
Dar sunt mai mult de-atât: Sunt pentru mine Dumnezeu!
Oare, deci eu sunt Dumnezeu?
N-am cum! Refuz, căci cântărește totul mult prea greu
Să fie așa? Să fie așa?
Rămân cu întrebarea, se-așterne liniștea...