[Intro]
Dor de Luceafăr, Grigore Săraru
28.01.2021, CST

[Strofă]
Să pot acum să povestesc pe repede-nainte, cum aș putea să vă explic
Nu existau cuvinte
Nici omul nu era creat, nici soarele, nici luna
Era doar o voință-n cer, așa era cutuma
N-are-un început și nici sfârșit
Nu-ncape-n tipare
Ea stăpânește în univers și nu se știe-o hotare
Nimic din ce cunoaștem azi, materia-ntreagă, era repaus
Cum? De ce? Nu-i minte s-o-nțeleagă
Cum părticelе din atom, nu scapă niciodată
Misterul primului atom, noi nu-l vom ști vrodată
Dar toate au un început și un sfârșit anumе
La voia celui nevăzut, s-a săvârșit minune
Întregul s-a făcut fărâmi și fiecare-n parte
Și astăzi suferă schimbări privindu-l de departe
În ani lumină măsurăm distanța ce-l străbate
Suntem un punct în univers, dar c-un destin aparte