Da, tuturor li-I greu
Dar când a fost uşor?
Nimeni nu mai ţine minte, tu lu' mama lor
Ei vor să nu dansăm hora
Să-şi pună pofta-n cui
Noi nu suntem a nimănui
Avem portretul lui bunelu pe perete
Istoriile ce le spunea pe sub mustăţi, de pe cuptor
Suntem necunoscuţi, dar liber ca un sticlete
Şi iată aşa, ne bucurăm în ciuda lor

În singurătate, ne naştem şi murim
Segmentul vieţii îi scurt
Şi mulţi cred că noi nu ne grăbim
Să iubim fără motiv, prosteşte să murim … să nu bem
Dar noi ştim, nu cum ştim? Noi credem, noi simţim
C-o să ne mearga (bine) veşnic, dar când e bîja (când ne ardem) ne oprim
Problemele noastre fac parte din decor
Ele vor să ne fărâme (distrugă), dar noi ne bucurăm în ciuda lor

Candeluţa arde, uşa e pe zăvor
Noi nu iubim repede, noi iubim încetişor
Apa vie pentru noi e apa de izvor
Suntem neamuri de răzeşi, din inima Codrilor
Plai mioritic ziceţi? Nu ne regăsim
Păstrăm zestrea-n??? , şi un loc la ţîntirim (cimitir)
Şi iar o să sară capul de cocoş de sub topor
Chiar de vin zile rele, noi ne bucurăm în ciuda lor